Cabana Miraj Satic Bran Arges Piatra Craiului

Atractii turistice

Sătic, sat aflat in comuna Rucăr, județul Arges. Satul are aproximativ 200 de locuitori și este situat pe valea superioară a Dâmboviței, între culmile estice ale Munților Iezer-Păpușa și Piatra Craiului.
Săticul este cunoscut de localnici ca având trei zone distincte: Cojocaru, lângă Valea lui Ivan, Săticul de Sus între valea Largă și Valea Clăbucetului și Săticul de Jos
între valea Clăbucetului și Valea Jugii.
Inițial Satic era un sat mic, de ciobani iar acum are vreo 10 km, aici aflându-se
multe locuri de cazare foarte bune.
Deoarece acest loc nu este foarte bine cunoscut, aici vin turiști fideli, ce consc muntele – este un loc foarte liniștit și curat.
Situat pe râul Dâmbovița – acces Câmpulung-Podu Dâmboviței, cum intri în Podu Dâmboviței prima șosea la stânga, în amunte pe Dâmbovița este construit un baraj, pentru un lac hidroenergetic, în dreptul muntelui Pecineagu, de unde și-a luat numele atât laucul cât și barajul, și o hidrocentrală situată la confluența Văii lui Ivan cu Dâmbovița la cca 8 km în aval de baraj.

 

Obiective Turistice:


Barajul mic din Satic

  • Dupa barajul mare din Pecineagu, inaintea iesirii din chei, Dambovita mai formeaza un baraj mai mic (lac de acumulare) in satul Satic.

 

Coltii Ghimbavului

  • Un loc retras, putin cunoscut facand parte din Rezervatia naturala Piatra Craiului cu niste chei inguste si cascade spectaculoase, care fac jonctiunea cu raul Dambovita sub Podul Dambovitei.

 

Marele Grohotis

  • Marele Grohotis sau cunoscut de localnici ca Hojdu Mare este o panza de pietre instabile pe o portiune de 4 km avand forma unei vai inspumate.Este cel mai important fenomen carstic din Carpati. Pe langa aspectul incantator si uluitor in acelas timp, Marele Grohotis ascunde printre pietrele sale o fauna unica in lume : garofita de munte, planta endemica pentru Piatra Craiului.Din aceasta cauza traversare
    grohotisului se desfasoara doar prin locurile amenajate special. Accesul se face din Com Rucar, satul Satic pana la Che Clabucet apoi se urmareste Valea Dragoslovenilor in amonte pana la intrarea in Valea Lancii.

 

Schitul Dragoslavele

  • Primul patriarh al Romaniei ,Miron Cristea , si-a stabilit resedinta patriarhala in Dragoslavele pe Muntele Fantaneaua, intr-o frumoasa poiana inconjurata de-o padure de brazi.Ulterior a infintat Schitul Dragoslavele prin aducerea din Predeal a unei biserici de lemn care la randul sau fusese donata de mesteri maramureseni prin sec XVI prahovenilor.De putin timp Schitul are statut de manastire si este unul dintre cele mai frumose lacasuri de cult din Romania

Masivul Piatra Craiului:

Se deosebeşte geologic şi morfologic de masivele şi grupele muntoase înconjurătoare, este ca o „lama” tăioasă şi abruptă din roci  de vârstă jurasică, lungă de aprox. 26 km şi lată de aprox. 6-8 km, pe direcţiile perpendiculare corespunzătoare. Altitudinea maximă este atinsă în Vf. La Om de 2244m. Masivul are numeroase piscuri la peste 2000m (Vf. Padina Popii(2025m), Vf. Ascuţit(2150m), Vf. Ţimbalul Mare(2177m), Vârful Ţimbale(2170m), Vf.Sbirii(2220m), Vf.Căldării Ocolite (2202m).

 

 

Floră şi faună:

Parcul Naţional Piatra Craiului este una dintre cele mai bogate rezervaţii naturale din România, cu o suprafaţă de peste 1200 hectare, care încă din 1938 se află sub ocrotirea legii. Reprezentativa zonei, devenită şi simbol este Garofiţa Pietrei Craiului (dianthus callizonus) prezentă pe ambii versanţi ai Pietrei Craiului Mari. O floare unică în România  descoperită acum peste 100 de ani, de botaniştii Schott şi Otschy, aceştia au numit-o “garofiţă cu prea frumoase brâuri”. Totodată  aici se pot găsi floarea de colţ şi bujorelul de munte.
În ceea ce priveşte fauna, în zonă se regăsesc 89 de specii dintre care 50 sunt protejate. Dintre acestea reprezentativă este Capra Neagră (Rupicapra rupicapra) întâlnită în zona alpină. În Masivul Piatra Craiului trăiesc peste 40% de specii de mamifere din cele aprox. 100 ale întregii ţări. Amintim: căprioară (Capreolus capreolus), întâlnită în pădurile dese, cerbul (Cervus elaphus) la limita superioară a pădurii, ursul (Ursus arctos) populează pădurile de conifere de la poalele masivului, iar în poieni întâlnim şi mistreţul (Susscrofa). Destul de des găsim vulpea, veveriţa, râsul şi lupul. Studiile realizate au arătat existenţa a trei culoare de circulaţie ale speciilor de urs, lup şi râs între masivele Piatra Craiului şi Bucegi, culoare care vor avea un regim special de protecţie.
Dintre speciile de păsări cea mai reprezentativă este cocoşul de munte (Tetrao urogallus), care trăieşte în pădurile de conifere, fiind bine reprezentat în zona versantului vestic şi în pădurile dinspre Martoiu, şi puţinele exemplare de acvilă (Aquila chrysaetos).

 

 

 

Turismul:
Primele excursii în Piatra Craiului se pierd în negura timpului, fiind întreprinse de ciobanii şi vânătorii localnici. În 1844 Anton Kurz scrie într-un articol despre două excursii efectuate în anul 1842 pe traseele:
Prăpăstii – Vladuşca – Grind – Piscul Baciului; Plaiul Foii – Şpîrlea – Marele Grohotiş – Moara Dracului. Datorită frumuseţii deosebite a muntelui în anii următori a crescut numărul de turişti în Piatra Craiului, majoritatea făcând parte din Asociaţia Carpatină Transilvană (SiebenbA¼rgischer Karpaten Vereins).Aceştia au folosit pentru adăpost, stânile ciobanilor, iar apoi au construit primele cabane şi refugii: cabanele de la Plaiu Foii şi Vladuşca, Curmătura, Negru Vodă, refugiile Grind, Diana, Vf. Ascuţit, “Vârful La Om”, Refugiul Şpîrlea, toate cu istoria şi poveştile lor. După 1950 expediţiile  ştiinţifice au devenit tot mai dese, descoperindu-se şi exporandu-se în scurt timp unele dintre cele mai importante avene :

 

Avenul Vladuşca în 1952. Datorită poziţiei geografice, a formaţiunilor muntoase şi a naturii încă virgine, Masivul Piatra Craiului a format o nişă de turişti, mari iubitori ai muntelui în starea lui pură. Zona în care se află pensiunea pe latura stângă a masivului este oarecum strategică, deoarece se poate face legătura cu ceilalţi munţi din zona Munţii Leaota, Munţii Bucegi, Munţii Făgăraş şi Munţii Iezer – Păpuşa, dar şi cu celelalte staţiuni montane: Moeciu, Bran, Zărneşti, Rucăr, Dâmbovicioara şi la 65 km Poiana Braşov, Predeal. Aglomeraţia celorlalte zone creează un contrast în comparaţie cu Cheile Dâmboviţei care par uitate de lume.
Principalele puncte de acces după distanţele până la principalele puncte de atracţie turistică din munte sunt:
Dâmbovicioara – principala poartă de acces pentru partea de sud şi sud-vest a muntelui. Intrarea se face pe Drumul Naţional Piteşti-Braşov, prin Podul Dâmboviţei. Intrările în traseele turistice din zonă sunt următoarele:
- Podul Dâmboviţei – Dâmbovicioara – Ciocanu – La Table – Refugiul Grind (acces cu autovehicolul , până în satul Ciocanu)
- Bruştureţ – Şaua Funduri – Marele Grohotiş sau ruta de legătură cu traseul de creastă:    Bruştureţ – La Table – Refugiul    Grind (acces cu autovehicolul până la Bruştureţ);
- Sătic – Garofiţa Pietrei Craiului (acces cu auto, până la barieră de la într. pe Valea Dragoslovenilor). Intrările în traseele turistice de la Cabana Garofiţa Pietrei Craiului sunt spre Marele Grohotiş şi Şaua Funduri spre Zaplaz şi de la Garofiţa Pietrei Craiului spre Şaua Tamaş – Plaiul Foii.
Zărneşti – principala poartă de intrare în parc permiţând accesul în partea de nord-nord-est şi nord-vest a masivului pe două rute principale de acces în parc. Una este spre Plaiul Foii (pentru partea de nord-vest) iar cealaltă prin Prăpăstiile Zarneştului-Cabana Curmătura – La Table (pentru partea de nord-est).
Bran – Accesul se face de pe Drumul Naţional Braşov-Piteşti. Intrarea în traseele turistice din zonă se face pe la “Inima Reginei” spre satul Măgura.
Moeciu – Peştera – Accesul se face de pe Drumul Naţional Braşov-Piteşti, prin satul Moeciu (acces autovehicolul , în timpul verii până în satul Peştera). Se intră în traseele turistice spre Cabana Curmătura, Refugiul Grind, Cabana Bruştureţ.
Fundata – sat Şirnea – Accesul se face de pe Drumul Naţional Braşov-Piteşti, prin satul Şirnea. Reprezintă intrarea spre următoarele trasee turistice :
- din satul Şirnea spre La Table, Refugiul Grind şi Vârful Piscul Baciului;
- din satul Fundata spre La Table prin Curmătura Foii.

 

 

 

Cheile Dâmboviţei si Peştera Urşilor:

Pentru a ajunge la Pensiunea Piatra Craiului, străbateţi Cheile Dâmboviţei pe malul drept al Damboviţei care în această zonă are deja 40km lungime de la izvoâre. Acestea s-au format datorită adâncirii râului în calcarele jurasice ale Pietrei Craiului ce au generat un sector de chei lung de peste 3 km, cu aspectul unui veritabil canion, tăiat în stâna de roci a podurilor calcaroase din partea terminală a masivului. Cheile sunt de origine epigenetică, întrucât râul s-a adâncit iniţial în formaţiuni sedimentare mai puţin dure (gresii, conglomerate), iar când a ajuns la nivelul calcarelor şi-a continuat eroziunea, generând respectivele sectoare înguste ale văilor. Pereţii au un aspect monumental cu înălţimi ce depăşesc 200m. Apele şi timpul au permis formarea peşterilor dintre care cea mai importantă este Peştera a Urşilor. Aceasta este una dintre cele trei cu aceeaşi denumire din ţară, formată în urma  fenomenelor carstice şi unică datorită situării la o înălţime apreciabilă, la care accesul se face cu piciorul pe nişte trepte abrupte amenajate din beton. Intrarea se prezintă ca o grotă imensă din care pleacă 2 galerii cu o lungime cea mai mare de 370m. Aici s-au găsit schelete ale ursului de cavernă, putându-se observa urme ale activităţii ştiinţifice desfăşurate în decursul timpului. Peştera este situată la jumătatea parcurgerii distantei de pe Cheile Dâmboviţei, iar intrarea în peşteră se face pe versantul din partea stânga a râului Dambovita. Mai este cunoscută şi sub denumirea de Peştera Colţul Surpat. Este declarată Rezervaţie Naturală, si prezintă o parte din stalagmitele şi stalagtitele specifice unei peşteri. Pestera nu este iluminata, dar amenajarea acesteia ar da zonei un plus de interes şi ar duce la dezvoltarea pe plan turistic a zonei.

 

 

 

Cheile Dambovicioarei si Peştera Dâmbovicioara:

Dâmbovicioara, cel mai important afluent al Dâmboviţei din arealul montan al Munţilor Piatra Craiului, izvorăşte de pe versantul sudic al Vf.La Om şi străbate transversal culoarul Rucăr – Bran pe o direcţie nord-sud, vărsându-se în Dâmboviţa, în aval de comuna Dâmbovicioara. Cheile Dambovicioarei, săpate pe o lungime de aproximativ 2 km în podul calcaros dintre depresiunile Dâmbovicioara şi Podul Dâmboviţei au pereţii modelaţi în calcar generând un relief carstic subteran reprezentat de un număr impresionant de peşteri, dintre care cea mai renumită este Peştera Dambovicioarei. Mai în amonte, unde apa iese cu mare viteză din munte şi se varsă imediat în Dâmbovicioara se găsesc Cheile Brusturetului, un complex carstic mai puţin spectaculos, alcătuit din Cheile propriu-zise ale Brusturetului, Cheia Lungă şi Cheia Strâmtă.         La 8 km de la pensiunea Piatra Craiului situată în partea sudică a Masivului Piatra Craiului, pe Cheile Dambovicioarei se află Peştera Dâmbovicioara formată printr-un relief carstic variat, spectaculos. Râurile care coboară în Munţii Făgăraş, Piatra Craiului şi Leaota au săpat în calcarele de aici văi înguste şi adânci, dând naştere, pe un teritoriu relativ restrâns, celui mai mare complex de chei aflate la noi în ţară. O asemenea rocă, extinsă în zonă, a permis dezvoltarea peşterilor. Situată în partea nordică a satului cu acelaşi nume – la cca 1 km – este lesne accesibilă turiştilor, amplasată chiar în apropierea şoselei care străbate aceste chei. Lungă de peste 250 m, această peşteră are aspectul unei galerii puţin ramificate, traseul său fiind puţin ascendent; ea poate fi străbătută uşor, având plafonul mai înalt decât statura omului (cca. 2 m). Interiorul oferă condiţii optime de vizitare – simţi aici un uşor curent de aer care demonstrează existenţa a încă unei comunicări cu exteriorul.

Fauna caracteristică unor asemenea forme carstice se arată relativ săracă: până acum nu au fost semnalate specii cavernicole, în schimb, s-au găsit resturile fosile ale ursului din peşteră (Ursus spelaeus). Golul subteran s-a format prin eroziunea calcarelor de către apele pârâului “Peştera” care acum îşi poartă undele prin apropiere, pe lângă intrare. Peştera este amenajată şi dotată cu curent electric, permiţând afluenţa turiştilor care a avut ca urmări dezvoltarea şi aglomerarea zonei.

 

 

Barajul Pecineagu:

Considerat unic prin sistemul de pâlnie de supraplin din România este un important punct de atracţie. Barajul Pecineagu situat pe cursul superior al râului Dâmboviţa, la 20km de pensiunea noastra, într-o depresiune dintre munţii Piatra Craiului şi munţii Iezer-Păpuşa este executat din anrocamente, cu o masca amonte din beton armat. Barajul are o înălţime de 107m şi o lungime la coronament de 267m. La bază este executată o galerie perimetrală pe conturul căreia au fost executate 50 de foraje verticale de drenaj. Pentru evacuarea apelor mari s-a executat un deversor pâlnie pe malul stâng, cu o capacitate de 687m3/s, care se continuă cu un puţ de 81,50m înălţime şi o galerie de evacuare de 389m lungime şi 5,80m diametru. În puţul vertical mai debuşează şi o galerie de semiadancime, care permite evacuarea a 105,00 m3/s.Golirea de fund, cu o capacitate de 109 m3/s, este realizată print-o galerie situată pe versantul drept. Debitele evacuate prin golirea de fund sunt controlate de o casă a vanelor subterană la care accesul este realizat printr-un puţ. În casa  vanelor este  realizată şi o conductă   de bypass de 400mm diametru pentru evacuarea unui debit de servitute de 1,30m3/. La ieşirea din galerie este executat un disipator de energie, prelungit de un canal de 80m lungime de secţiune trapezoidală.

 

 

 

Barajul Sătic:
Constă dintr-un stăvilar de beton de 15m înălţime şi 18m lungime, prevăzut cu 3 deschideri cu rol de evacuatori de ape mari şi spălare echipate cu stavile segment şi o clapetă comună ca descărcător de suprafaţă.  Barajul se continuă la malul stîng, în frontul de retenţie, cu un dig din balast etanşat cu pereu de beton armat până la stânca de fundare. Acumularea Satic: este un lac cu un volum de  478.000 m3 la nivelul normal de retenţie, din care un volum util de 280.000m3, necesar pentru realizarea compensării diferenţelor dintre modul de exploatare a CHE Clăbucet faţă de cea de la Rucăr, realizând stocul de apă necesar pentru funcţionarea acesteia timp de 3 ore. Aici se poate pescui pastrav in amonte  de lac in perioada primavara vara, iar iarna se poate da la copca pe lacul inghetat.

 

 

Castelul Bran:
În germană Törzburg, iar în maghiară Törcsvár  este un monument istoric şi arhitectonic, situat în Pasul Bran-Rucăr, la 35 de kilometri de Pensiunea Piatra Craiului spre Braşov. Deşi a intrat în circuitul şi folclorul turistic drept castelul lui Dracula, aici turnându-se şi un film, Interviu cu un vampir, se pare că Vlad Ţepeş nu a locuit niciodată la castel. Recent el a fost restituit în natură de statul român lui Dominic de Habsburg şi celor două surori ale sale, în calitate de moştenitori ai principesei Ileana. Proprietarii s-au angajat că timp de trei ani să nu-i schimbe destinaţia de muzeu. România şi-a asumat şi costurile renovării şi întreţinerii castelului şi are un drept de preempţiune pentru achiziţia viitoare a castelului.
Castelul Bran se situează la mai puţin de 30 km de Braşov, pe şoseaua ce iese prin vechiul cartier Bartolomeu şi care leagă Braşovul de Câmpulung. Castelul Bran este construit pe o stâncă, într-un punct cheie din punct de vedere strategic. El adăposteşte în acest moment muzeul Bran, muzeu ce se întinde pe cele 4 etaje ale castelului. La muzeu sunt expuse colecţii de ceramică, mobilier, arme şi armuri, iar în curtea castelului se află un mic muzeu al satului, cu case tradiţionale din regiunea culoarului Rucăr-Bran.

 

Cabana de vanatoare din Valea lui Ivan:
Este amplasată într-o poiană situată la altitudinea de 1200m înconjurată ca o fortareaţă, de munţii Iezer, Papuşa şi crestele Pietrei Craiului. De aici se vede şi versantul vestic al Pietrei Craiului care este foarte abrupt şi impunător ca un zid construit, parcă, de mana omului. Din poiană se mai poate observa cu uşurinţă Marele Grohotiş şi Cerdacul Stanciului. Această vale înconjurată de păduri de brazi seculari era odată locul preferat de vânătoare al lui Nicolae Ceauşescu, un popas pentru turiştii pasionaţi de adevărata drumeţie montană şi un loc în care natura încă este o parte din Rai.

Mausoleul Mateiaşi, Mănăstirile rupestre de la Cetăţeni şi Nămăieşti,


inner_page_bottom_image